Îngrijirea la domiciliu sau într-un cămin de bătrâni: cum să decideți

Alegerea între îngrijirea la domiciliu și un cămin de îngrijire poate părea o decizie între independență și siguranță. În practică, ambele opțiuni pot susține demnitatea și libertatea de a alege, iar niciuna nu este potrivită pentru toată lumea. Începeți prin a afla ce contează cel mai mult pentru persoana în vârstă, apoi analizați ce îngrijire poate fi organizată și menținută în mod realist.

Termenii, serviciile, costurile și regulile de eligibilitate diferă de la o țară la alta și chiar de la o zonă la alta. Acest ghid oferă un cadru pentru luarea unei decizii, nu o recomandare pentru un anumit serviciu. Întrebați serviciile locale de sănătate și asistență socială ce evaluări, forme de finanțare și opțiuni de îngrijire sunt disponibile în zona dumneavoastră.

Ce presupun aceste opțiuni?

Îngrijirea la domiciliu înseamnă, de obicei, sprijin oferit în locuința persoanei. Poate include vizite programate pentru activități precum spălatul, îmbrăcatul, pregătirea meselor sau treburile obișnuite din gospodărie. În funcție de serviciile locale, de nevoi și de buget, sprijinul poate include și vizite mai lungi, ajutor pe timpul nopții, îngrijire cu locuire la domiciliu sau ajutor din partea familiei și a prietenilor. Un serviciu de vizite nu înseamnă automat că cineva este prezent între vizite, așa că verificați programul și ce se întâmplă dacă nevoile se schimbă.

Un cămin de îngrijire este un loc în care cineva locuiește și primește îngrijire. Tipul de sprijin, personalul, serviciile pe timpul nopții, îngrijirea medicală, activitățile și condițiile de vizitare diferă. Întrebați ce oferă un anumit cămin, în loc să vă bazați pe denumirea sau descrierea acestuia. În unele locuri, îngrijirea rezidențială și cea cu asistență medicală sunt categorii distincte; în altele, terminologia și organizarea diferă.

Sprijinul la domiciliu poate fi uneori suplimentat treptat, în timp ce mutarea poate reuni într-un singur loc mai multe servicii de îngrijire și activități zilnice. Niciuna dintre opțiuni nu garantează un anumit nivel de companie sau continuitate: acestea depind de persoană, de serviciu și de modul în care este organizată îngrijirea.

Începeți prin a afla ce contează pentru persoană

Dacă este posibil, purtați discuția împreună cu persoana în vârstă, nu doar despre ea. Întrebați ce contează cel mai mult în viața de zi cu zi: mediul familiar, intimitatea, compania, rutina, accesul la spații în aer liber, apropierea de familie sau posibilitatea de a primi ajutor rapid. Ascultați atât îngrijorările, cât și preferințele și reluați discuția dacă este greu să luați o decizie pe loc.

Notați de ce sprijin este nevoie într-o zi obișnuită și ce poate varia. Includeți detalii practice, precum:

• Ridicarea din pat, spălatul, îmbrăcatul și folosirea toaletei.
• Pregătirea mâncării, alimentația și hidratarea, precum și menținerea ordinii în locuință.
• Deplasarea la programări, mișcarea în interior și în aer liber și contactul social.
• Sprijinul pe timpul nopții, în weekend sau când persoana din familie care oferă de obicei ajutor nu este disponibilă.
• Schimbări ale rutinei, memoriei, comunicării sau încrederii în sine care influențează sprijinul de zi cu zi.

O Listă de evaluare a nevoilor de îngrijire vă poate ajuta să vă organizați observațiile și întrebările. Nu este un diagnostic și nu înlocuiește evaluarea realizată de un profesionist local calificat.

Comparați siguranța și acoperirea practică a nevoilor

În loc să vă întrebați doar „Este sigur să rămână acasă?”, identificați situațiile concrete și sprijinul necesar pentru fiecare. De exemplu: Există ajutor la orele când este nevoie de îngrijire personală? Poate persoana să primească ajutor dacă are nevoie între vizite? Există îngrijorări legate de căderi, mese omise, izolare sau faptul că rămâne singură peste noapte? Ce schimbări în locuință sau în rutină ar putea ajuta?

O evaluare a siguranței locuinței poate identifica schimbări practice, dar nu poate înlocui îngrijirea necesară pe parcursul zilei sau al nopții. Cereți unui medic, unui terapeut ocupațional sau unui serviciu local relevant să evalueze problemele care necesită implicarea unui specialist. Dacă există un pericol imediat, apelați serviciile locale de urgență.

În cazul unui cămin de îngrijire, întrebați cum răspunde personalul la solicitările de ajutor, ce sprijin este disponibil pe timpul nopții, cum sunt respectate rutina personală și intimitatea și ce se întâmplă dacă nevoile persoanei devin mai complexe. Dacă este posibil, vizitați căminul la ore diferite, discutați cu personalul și cu rezidenții sau familiile acestora și consultați informațiile scrise despre servicii. Verificați ce servicii sunt incluse și care pot fi organizate separat.

Luați în calcul capacitatea familiei și costurile

Îngrijirea la domiciliu poate combina vizitele plătite cu ajutorul oferit fără plată. Stabiliți concret cine poate face ce, cât de des și pentru cât timp. Un plan care presupune ca o singură rudă să fie disponibilă în fiecare zi poate să nu fie sustenabil. Luați în calcul munca, timpul de deplasare, sănătatea, odihna și alte responsabilități de îngrijire. Programul săptămânal de îngrijire vă poate ajuta să identificați perioadele fără sprijin; Împărțirea responsabilităților în familie poate clarifica sarcinile convenite.

Comparați costul total al fiecărei opțiuni viabile, nu doar tariful pe oră sau taxa săptămânală. În funcție de organizarea locală, costurile pot include transportul, echipamentele, mesele, adaptările locuinței, orele suplimentare de îngrijire sau serviciile taxate separat. Întrebați și dacă în zona dumneavoastră pot fi disponibile sprijin public, asigurări sau alte forme de ajutor. Regulile și criteriile de eligibilitate diferă în funcție de țară și localitate, așa că verificați detaliile la autoritatea locală, la serviciul relevant sau la un consilier. Calculatorul de comparare a costurilor de îngrijire vă poate ajuta să enumerați și să comparați cheltuielile; nu stabilește eligibilitatea și nu înlocuiește îndrumarea financiară locală.

Luați decizia în pași ușor de gestionat

1. Stabiliți împreună ce contează cel mai mult. Notați ce dorește persoana în vârstă să păstreze, ce sprijin este esențial și la ce întrebări trebuie găsite răspunsuri.
2. Cereți o evaluare locală. Un medic sau un serviciu local de sănătate și asistență socială vă poate ajuta să identificați nevoile de sprijin și să vă explice ce evaluări sau servicii sunt disponibile. Denumirea și modalitatea de accesare a acestor servicii diferă de la o țară la alta.
3. Comparați variante concrete. Solicitați informații clare despre orele vizitelor, personal, sprijinul pe timpul nopții, servicii, tarife, timpii de așteptare și ce se întâmplă dacă nevoile se schimbă. Dacă este posibil, comparați mai mulți furnizori.
4. Căutați un prim pas realist. În funcție de disponibilitate, acesta ar putea fi o perioadă de probă cu vizite la domiciliu, sprijin suplimentar pentru o perioadă stabilită, îngrijire de răgaz sau o vizită la un cămin de îngrijire. Întrebați furnizorii ce se poate testa și în ce condiții.
5. Stabiliți când veți reevalua situația. Decideți cine va verifica dacă soluția funcționează și când veți discuta din nou. Notați schimbările nevoilor, situațiile în care sprijinul nu a fost oferit, nivelul de stres și experiența persoanei în vârstă.

O decizie poate fi atent cântărită chiar dacă nu este definitivă. O soluție pe termen scurt poate ajuta familia să afle ce funcționează, dar verificați disponibilitatea, costurile și condițiile înainte de a vă baza pe ea.

Când soluția actuală nu mai funcționează

Reevaluați planul dacă nevoile persoanei se schimbă, dacă sprijinul lipsește în mod repetat, dacă locuința nu mai este potrivită sau dacă membrii familiei care oferă îngrijire nu mai pot continua la același nivel. Acestea sunt motive să solicitați o nouă evaluare și să discutați alternativele, nu dovezi că cineva a eșuat. Dacă luați în considerare o mutare, implicați persoana în vârstă cât mai mult posibil și întrebați despre momentul mutării, bunuri, rutine familiare, vizite și modul în care vor fi transmise informațiile despre îngrijire.

Notați întrebările și deciziile. O Fișă de predare după vizită poate ajuta la comunicarea informațiilor practice între rude și îngrijitorii plătiți. Dacă există neînțelegeri, întrebați serviciul local sau un consilier independent calificat ce sprijin este disponibil în țara dumneavoastră.

Cea mai potrivită alegere este cea care respectă dorințele persoanei, oferă sprijin de încredere și poate fi reanalizată atunci când circumstanțele se schimbă.