Demența și rătăcirea: cum să menții o persoană în siguranță

Faptul că o persoană cu demență umblă prin jur sau încearcă să plece de acasă poate avea multe cauze. Poate căută un loc familiar, urmează o rutină mai veche, se simte agitată sau încearcă să-și satisfacă o nevoie pe care nu o poate explica ușor. Situația poate fi îngrijorătoare pentru familie, însă, de obicei, este mai util să abordați lucrurile cu curiozitate și să faceți un plan decât să vă certați sau să învinuiți persoana.

Nu există o singură abordare potrivită pentru toată lumea. Faceți un plan împreună cu persoana, echipa sa de îngrijire și serviciile locale pentru demență, astfel încât să țină cont de preferințele sale și să se potrivească locuinței și comunității în care trăiți. Recomandările și serviciile disponibile diferă de la o țară la alta.

Începeți prin a observa tiparele

Observați când vrea persoana să plece, încotro pare că se îndreaptă și ce s-a întâmplat înainte. O evidență simplă vă poate ajuta să identificați tipare, fără să presupuneți că știți motivul. Notați ora, activitatea, cine era prezent, ce a spus sau a făcut persoana și ce părea să ajute. Un Generator de jurnal zilnic de îngrijire sau un Jurnal de comportament și dispoziție poate ajuta familia să-și împărtășească observațiile.

Luați în considerare posibilele nevoi de zi cu zi: o plimbare, companie, mersul la toaletă, mâncare sau băutură, o activitate familiară ori reasigurare. O schimbare a rutinei sau un mediu nefamiliar ar putea avea, de asemenea, legătură cu situația. Întrebați persoana cu calm de ce are nevoie și ascultați-o, chiar dacă explicația nu este clară. Dacă o face să se simtă mai rău, evitați să o corectați sau să o confruntați; poate funcționa mai bine să schimbați cu blândețe subiectul sau să-i propuneți să vă plimbați împreună.

Dacă persoana începe brusc să umble prin jur sau să fie confuză, dacă această schimbare devine evidentă ori apare împreună cu alte probleme noi, contactați fără întârziere un medic sau un alt profesionist din domeniul sănătății. Acesta poate evalua ce ar putea contribui la situație și vă poate recomanda pașii următori. Acest ghid nu poate identifica cauza.

Faceți un plan împreună cu persoana

Discutați despre siguranță într-un moment liniștit, nu doar când apare o situație dificilă. Implicați persoana atât cât dorește și poate. Întrebați-o ce este important pentru ea: să iasă singură, să viziteze un loc familiar sau să-și păstreze plimbarea zilnică. Stabiliți modalități practice de a-i respecta preferințele, cum ar fi să vă plimbați împreună la o oră previzibilă sau să stabiliți un moment pentru a lua legătura.

Cu acordul persoanei, dacă este posibil, împărtășiți planul cu rudele, vecinii de încredere și oricine oferă îngrijire. Decideți cine va interveni dacă persoana pleacă pe neașteptate, cum veți lua legătura unii cu alții și cine va suna la serviciile locale de urgență, dacă este nevoie. Un Program săptămânal de îngrijire vă poate ajuta să clarificați cine este disponibil și când.

Păstrați informațiile esențiale într-un loc ușor de găsit. O Fișă cu informații de urgență pentru vârstnici sau o Fișă de contacte de urgență poate cuprinde datele de contact actuale, o fotografie recentă, locurile pe care persoana le vizitează des, preferințele sale de comunicare și detalii care i-ar putea ajuta pe ceilalți să o identifice. Împărtășiți informațiile sensibile numai cu persoanele care au nevoie de ele și actualizați-le periodic.

Reduceți riscurile din casă fără a crea altele noi

Parcurgeți locuința și traseul către grădină sau ușa de la intrare. Observați obstacolele de care cineva s-ar putea împiedica, iluminatul slab, indicatoarele derutante și ușile care se deschid direct spre o stradă aglomerată sau spre un alt pericol. O Listă de siguranță în casă pentru vârstnici vă poate ajuta să verificați spațiul. Printre schimbările simple se numără indicatoare mai clare, o lumină de veghe sau păstrarea obiectelor folosite frecvent într-un loc ușor de găsit.

Gândiți-vă cu atenție înainte de a schimba încuietorile, de a camufla ușile sau de a folosi alarme. Aceste măsuri s-ar putea să nu fie potrivite pentru persoană, iar o măsură care o împiedică să plece ar putea întârzia și ajutorul în caz de urgență. Nu blocați ieșirile de urgență și nu folosiți nicio măsură care ar putea închide persoana înăuntru. Dacă luați în considerare restricții, cereți unui profesionist local calificat să vă recomande alternative mai sigure și să vă explice regulile din zona în care locuiți. Legile și standardele privind consimțământul, capacitatea de decizie și restricțiile diferă de la o țară la alta.

Unele familii iau în considerare un card de identificare, o brățară sau un dispozitiv de localizare. Discutați opțiunile cu persoana și luați în considerare confortul, intimitatea, capacitatea sa de a folosi dispozitivul, durata de viață a bateriei și cine va răspunde la o alertă. Aceste instrumente nu garantează siguranța și este posibil să nu fie disponibile sau potrivite peste tot. O organizație locală pentru demență sau un profesionist din domeniul îngrijirii vă poate spune ce servicii există în zona dumneavoastră.

Faceți timpul petrecut afară mai previzibil

Dacă persoanei îi place să se plimbe, includeți plimbările în programul zilei, dacă este practic. Alegeți trasee familiare și bine iluminate și stabiliți dacă o va însoți cineva sau dacă va trebui să ia legătura cu cineva. Pregătiți haine potrivite pentru vreme și încălțăminte adecvată. Pentru ieșiri, stabiliți un punct de întâlnire și o modalitate simplă de a cere ajutor. Un membru al familiei sau un însoțitor poate avea asupra sa datele de contact pentru urgențe și o fotografie recentă, ținând cont de dorințele și intimitatea persoanei.

Spuneți-le vecinilor de încredere sau comercianților din apropiere ce ar fi util să facă dacă văd persoana singură sau nesigură pe unde să meargă. Explicați-le pe cine ar trebui să contacteze. Evitați să împărtășiți mai multe informații personale decât este necesar. Dacă folosiți un dispozitiv sau un obiect de identificare, verificați-l periodic și asigurați-vă că datele de contact sunt actualizate.

Dacă nu găsiți persoana

Dacă nu reușiți să o găsiți, acționați fără întârziere. Contactați serviciile locale de urgență sau poliția, conform procedurilor din țara dumneavoastră; nu așteptați un interval arbitrar dacă sunteți de părere că există un pericol imediat. Dacă este sigur, rugați pe altcineva să vă ajute în timp ce căutați prin locurile familiare din apropiere.

Dați-le celor care intervin o fotografie recentă, numele și descrierea persoanei, hainele pe care le purta, locul și momentul în care a fost văzută ultima dată, locurile în care ar putea merge și orice informație care i-ar putea ajuta să comunice cu ea. Spuneți-le despre pericolele imediate sau nevoile de sprijin. Țineți telefonul la îndemână și notați pe cine ați contactat și ce locuri au fost verificate. Procedurile locale pentru persoanele dispărute și programele specializate de sprijin diferă, așa că întrebați din timp autoritățile locale sau organizația pentru demență cum să semnalați o astfel de situație.

Când persoana este găsită, ocupați-vă mai întâi de starea sa imediată de bine și liniștiți-o. După ce lucrurile se calmează, discutați cu ea și cu echipa de îngrijire despre ce s-a întâmplat. Gândiți-vă ce ar putea face următoarea ieșire sau zi mai sigură, în loc să tratați incidentul ca pe un eșec.

Cereți sprijin și revizuiți planul

Cereți sfatul unui medic, al unui specialist în demență, al unui terapeut ocupațional sau al unui serviciu local pentru demență, adaptat nevoilor persoanei și locuinței sale. Aceștia vă pot ajuta să vă gândiți la rutinele zilnice, la schimbările din locuință și la opțiunile de sprijin. Recomandări despre plimbatul prin jur și siguranța în casă sunt disponibile de la Alzheimer’s Society, Institutul Național pentru Îmbătrânire din SUA și Alzheimer’s Association. Aceste organizații activează în țări diferite, așa că verificați ce servicii și reguli locale există, în loc să presupuneți că un anumit program este disponibil acolo unde locuiți.

Revizuiți planul după orice schimbare a rutinei persoanei, a situației sale locative, a mobilității sau a echipei de sprijin, precum și după orice incident. Îngrijirea unei persoane care ar putea pleca poate fi obositoare. Împărțiți responsabilitățile, dacă este posibil, și întrebați serviciile locale despre îngrijirea de respiro sau sprijinul pentru îngrijitori. Un plan realist ar trebui să ajute persoana să-și păstreze cât mai multă libertate și, în același timp, să le ofere membrilor familiei pași clari și realizabili pe care să-i urmeze.