Demența și refuzul de a face baie: ce poate ajuta

O persoană cu demență poate refuza baia sau dușul din multe motive: poate să-i fie frig sau să se simtă expusă, poate să nu recunoască baia, să se teamă de apă sau de zgomot ori să-i fie greu să înțeleagă ce i se cere. Poate fi dificil când spălatul este important pentru confort și demnitate, însă cearta sau forțarea persoanei pot spori neliniștea. De obicei, e mai bine să începeți cu o abordare calmă, care să permită o pauză și o nouă încercare mai târziu.

Nu există o rutină de baie potrivită pentru toată lumea. Aceste sugestii sunt practice și nu înlocuiesc sfatul medical. Dacă refuzul este nou, persistent sau asociat cu durere ori cu o schimbare a stării de sănătate, contactați un medic sau un alt profesionist din domeniul sănătății potrivit.

Mai întâi, încercați să înțelegeți ce ar putea face spălatul dificil

Observați ce se întâmplă înainte, în timpul și după refuz. Se întâmplă într-un anumit moment al zilei, cu o anumită persoană sau când curge apa? Este camera rece, prea luminată sau zgomotoasă? Pare persoana îngrijorată de faptul că trebuie să se dezbrace, să stea în picioare, să intre sau să iasă din cadă ori să fie atinsă?

Este posibil ca persoana să nu poată explica limpede motivul. Observați semne precum încordarea, retragerea, protejarea unei părți a corpului sau neliniștea când începe o anumită etapă. Aceste observații sunt indicii, nu un diagnostic. Durerea, starea de rău, oboseala, o problemă a pielii sau amenajarea incomodă a băii pot fi aspecte pe care merită să le discutați cu un profesionist din domeniul sănătății.

Dacă împotrivirea a început brusc sau este însoțită de o schimbare evidentă a stării de alertă, a comportamentului ori a stării generale de bine, contactați fără întârziere un medic. Confuzia apărută brusc poate avea cauze care necesită evaluarea unui profesionist; NHS din Regatul Unit explică acest lucru în secțiunea despre delir. Dacă există un pericol imediat, apelați la serviciul local de urgență sau la camera de gardă.

Faceți momentul mai calm și mai ușor de înțeles

Câteva ajustări pot reduce surpriza și senzația că persoana nu are control:

• Alegeți un moment liniștit. Încercați când persoana este de obicei mai relaxată și are suficientă energie. Evitați să vă grăbiți sau să programați spălatul în jurul unei schimbări stresante de activitate.
• Explicați câte un pas pe rând. Vorbiți calm și folosiți expresii scurte, familiare. Lăsați-i persoanei timp să înțeleagă și să răspundă înainte de a continua.
• Oferiți două opțiuni ușor de gestionat. De exemplu: „Doriți să vă spălați înainte sau după micul dejun?” sau „Ați prefera un duș sau să vă spălați la chiuvetă?” Evitați întrebările care pot părea un test.
• Asigurați intimitatea și căldura. Închideți ușile și perdelele, încălziți camera dacă este posibil și țineți un prosop sau un halat la îndemână. Dacă persoana se simte confortabil astfel, descoperiți doar partea corpului pe care o spălați.
• Păstrați elementele familiare. Săpunul preferat, prosopul, muzica sau succesiunea obișnuită a pașilor pot face ca activitatea să pară mai puțin neobișnuită. Verificați dacă produsele nu irită pielea persoanei.
• Faceți baia mai ușor de folosit. Îndepărtați obiectele care încurcă și vedeți dacă persoana poate ajunge în siguranță la lucrurile de care are nevoie. Rămâneți aproape dacă are nevoie de ajutor, dar lăsați-o să fie cât mai independentă posibil.

Institutul Național pentru Îmbătrânire și Alzheimer’s Society oferă și alte sugestii practice despre baie și îngrijire personală și despre spălatul și îmbăierea persoanelor cu demență.

Încercați o spălare mai simplă, în loc să insistați să facă o baie completă

Nu este necesar ca persoana să facă baie sau duș complet de fiecare dată. În funcție de nevoile și preferințele sale, poate accepta mai ușor să se spele la chiuvetă, cu o lavetă caldă sau câte o zonă a corpului pe rând. Concentrați-vă pe confort și pe zonele care au nevoie de atenție în ziua respectivă, cum ar fi fața, mâinile, axilele și pliurile pielii. Schimbați persoana în haine curate și ajutați-o să-și satisfacă nevoile legate de continență, după caz.

Unora li se pare înfricoșător sau derutant să facă duș; altora nu le place să intre în cadă. Dacă este sigur și confortabil, oferiți o alternativă, în loc să considerați că există o singură metodă posibilă. Frecvența potrivită a băii variază în funcție de persoană, de sănătatea, activitățile și preferințele sale. Dacă nu sunteți sigur ce fel de îngrijire personală este necesară, cereți sfatul unui profesionist din domeniul sănătății sau al unui serviciu local de sprijin pentru persoanele cu demență.

Nu lăsați singură în cadă sau la duș o persoană care riscă să cadă sau nu poate cere ajutor. Dacă îi este greu să se transfere, să stea în picioare sau să-și mențină echilibrul, întrebați un profesionist din domeniul sănătății sau serviciul local de terapie ocupațională cum puteți organiza spălatul în condiții mai sigure. Serviciile disponibile și modalitățile de trimitere diferă de la o țară la alta.

Dacă spune nu, faceți o pauză și încercați din nou

Refuzul vă oferă o informație utilă: persoana poate fi copleșită sau incomodată în acel moment. Păstrați un ton neutru, retrageți-vă puțin și încercați din nou mai târziu sau propuneți o variantă mai simplă. Evitați să o certați, să o amenințați, să vă certați cu ea dacă „are nevoie” de baie sau să continuați când este evident că este neliniștită. Dacă există o problemă de igienă imediată, concentrați-vă asupra celui mai puțin neplăcut pas care este sigur și cereți sfatul unui specialist dacă nu reușiți să vă ocupați de situație fără dificultate.

Vă poate ajuta să notați ce a mers și ce nu. Un jurnal zilnic de îngrijire vă poate ajuta să observați tipare de la o zi la alta, iar un plan imprimabil al rutinei zilnice vă poate ajuta să păstrați consecvente ora și succesiunea preferate pentru spălat. Împărtășiți informațiile utile cu rudele sau îngrijitorii plătiți, astfel încât persoana să nu fie nevoită să se adapteze de fiecare dată la o altă abordare.

Implicați persoana

Dacă este posibil, lăsați persoana să facă lucrurile de care este în stare, cum ar fi să-și aleagă hainele, să se spele pe față sau să țină o lavetă. Ajutați doar acolo unde este nevoie și spuneți-i ce urmează să faceți înainte de a o atinge. Oferiți opțiuni respectuoase și potrivite vârstei sale. Contează să folosiți un ton familiar și demn; evitați să vorbiți despre persoană ca și cum nu ar fi de față.

Preferințele legate de pudoare, gen, cultură, credință și îngrijire personală diferă. Întrebați ce o face să se simtă confortabil, dacă poate să vă spună, și țineți cont de preferințele sale din trecut. Dacă îngrijirea este împărțită între mai multe persoane, un scurt „Profilul meu” poate consemna preferințele, indiciile utile pentru comunicare și rutinele care ajută.

Când să cereți ajutor suplimentar

Contactați un medic sau un alt profesionist relevant din domeniul sănătății dacă refuzul este nou sau se agravează, dacă persoana pare să aibă dureri, dacă observați o problemă a pielii sau dacă spălatul a devenit nesigur ori greu de gestionat. Aceștia vă pot ajuta să analizați posibilele probleme de sănătate sau de mobilitate și vă pot recomanda dacă este potrivit sprijin suplimentar. Nu încercați să stabiliți singur cauza.

De asemenea, puteți cere ajutor practic unei organizații locale pentru persoanele cu demență, unui serviciu de asistență socială sau unui furnizor de servicii de îngrijire la domiciliu. Disponibilitatea serviciilor, criteriile de eligibilitate, regulile privind consimțământul și cerințele de protecție diferă de la o țară sau regiune la alta. Dacă siguranța sau demnitatea cuiva este în pericol, cereți îndrumare serviciului local competent.

Nu trebuie să rezolvați orice problemă legată de spălat dintr-o singură încercare. Un pas mai simplu și mai calm astăzi — și o notă despre ce a ajutat — pot face următoarea încercare mai ușoară pentru amândoi.