Mutarea unui părinte la tine acasă: listă practică de verificare

Mutarea unui părinte în locuința dumneavoastră poate face sprijinul de zi cu zi mai ușor și vă poate ajuta să petreceți mai mult timp împreună. Este, de asemenea, o schimbare importantă pentru toți cei din gospodărie. Planificarea din timp vă poate ajuta să clarificați ce își dorește părintele, ce puteți oferi în mod realist și ce alt sprijin ar putea fi necesar.

Folosiți această listă ca punct de pornire, nu ca pe un test pe care trebuie să-l treceți. Nevoile și situația fiecărei familii sunt diferite, iar planul se poate schimba în timp.

1. Discutați înainte de a lua o decizie

Dacă este posibil, implicați-vă părintele în planificare încă de la început. Întrebați-l ce contează cel mai mult pentru el: să-și păstreze rutina obișnuită, să aibă o cameră privată, să rămână aproape de prieteni sau să participe la viața de familie. Discutați și despre ce i s-ar părea dificil la mutare.

Purtați o discuție practică despre:

• De ce sprijin are nevoie acum și ce s-ar putea schimba în următorul an.
• Cu ce sarcini dorește să fie ajutat și pe care preferă să le facă singur.
• Câtă intimitate și independență își dorește fiecare persoană.
• Dacă trebuie discutate aspecte precum animalele de companie, vizitatorii, mesele, fumatul, zgomotul sau spațiile comune.
• Ce ar face fiecare dacă această înțelegere nu ar mai funcționa.

Dacă se poate, încercați noua rutină înainte de a face o schimbare permanentă. O vizită, o ședere scurtă sau o perioadă de probă îi poate ajuta pe toți să observe ce trebuie ajustat. Nu prezentați mutarea ca pe o decizie definitivă dacă părintele nu a avut ocazia să-și exprime cu adevărat părerea.

2. Clarificați de ce sprijin este nevoie

Notați sarcinile de zi cu zi pe care părintele le poate face independent și pe cele la care l-ar ajuta sprijinul. Luați în considerare îngrijirea personală, mesele, deplasarea, programările, treburile casnice, contactul social și nevoile pe timpul nopții. Notați ce sprijin oferă deja rudele, îngrijitorii plătiți sau serviciile comunitare.

Întrebați-vă părintele ce informații dorește să împărtășească familiei și cine ar trebui să participe la luarea deciziilor. Dacă nevoile sale se schimbă sau nu sunteți sigur ce nivel de sprijin este potrivit, discutați cu medicul său sau cu un specialist local în îngrijire ori servicii sociale. Serviciile și criteriile de eligibilitate diferă de la o țară și regiune la alta. De exemplu, NHS din Regatul Unit explică cum puteți solicita ajutor la domiciliu de la serviciile sociale locale; alte țări au propriile proceduri de evaluare.

O listă de evaluare a nevoilor de îngrijire vă poate ajuta să organizați întrebările și observațiile. Aceasta nu înlocuiește evaluarea unui specialist.

3. Adaptați locuința la nevoile părintelui

Parcurgeți locuința împreună cu părintele, având în vedere traseul pe care îl va folosi în fiecare zi: intrarea, dormitorul, baia, bucătăria și zonele de zi. Căutați covoare care alunecă, căi de acces aglomerate, iluminat slab, trepte abrupte și locuri unde ar fi utilă o balustradă. Cereți-i acordul înainte de a muta lucrurile; obiectele familiare pot fi importante, iar părintele ar trebui să aibă un cuvânt de spus în privința schimbărilor din spațiul său.

Luați în considerare aspectele practice:

• Poate părintele să intre și să iasă din locuință și să se deplaseze confortabil prin încăperile principale?
• Există un dormitor potrivit, cu suficient spațiu pentru lucrurile sale și, dacă este necesar, pentru echipamentele de îngrijire?
• Poate folosi baia în siguranță și cu intimitate? Ar ajuta o evaluare profesională a locuinței la identificarea adaptărilor necesare?
• Poate ajunge ușor la obiectele pe care le folosește frecvent, fără să se cațere sau să se întindă?
• Există un plan privind detectoarele de fum, contactele de urgență și modul de a cere ajutor dacă cineva cade sau se simte rău?

O listă de siguranță în casă pentru vârstnici vă poate ghida în verificarea fiecărei încăperi. Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA oferă, de asemenea, informații despre căderile în rândul vârstnicilor și prevenirea acestora; informațiile sunt utile, însă recomandările locale și cerințele pentru clădiri pot fi diferite.

4. Stabiliți rolurile de îngrijire și soluțiile de rezervă

Nu presupuneți că o singură persoană va prelua în tăcere toate sarcinile. Faceți o listă cu lucrurile care trebuie făcute și stabiliți cine se va ocupa de fiecare, inclusiv membrii familiei care nu locuiesc în aceeași casă. Precizați frecvența și cine poate prelua sarcina în caz de nevoie: „ajută la cumpărături” este mai puțin clar decât „face cumpărăturile joi, iar altcineva este disponibil dacă se schimbă planurile”.

Gândiți-vă și la sprijin din afara gospodăriei, cum ar fi îngrijirea plătită, transportul, serviciile de livrare a meselor, programele de zi sau serviciile de respiro. Disponibilitatea și finanțarea acestora diferă în funcție de loc. Întrebați serviciile locale ce opțiuni, evaluări sau criterii de eligibilitate se aplică. Dacă va veni un îngrijitor, discutați despre acces, comunicare și informațiile de care are nevoie.

Un Program săptămânal de îngrijire vă poate ajuta să clarificați responsabilitățile. O Împărțirea responsabilităților în familie îi poate ajuta pe membri familiei să stabilească cine se ocupă de fiecare lucru. Includeți timp pentru serviciu, somn, relații și odihnă; un plan care se bazează pe un singur îngrijitor epuizat este puțin probabil să poată fi susținut pe termen lung.

5. Discutați despre costuri și regulile locale

Înainte de mutare, discutați deschis despre felul în care această înțelegere ar putea afecta cheltuielile gospodăriei. Luați în considerare mâncarea, utilitățile, transportul, adaptările locuinței, echipamentele, îngrijirea plătită și eventualele schimbări ale programului de lucru. Decideți cum veți gestiona cheltuielile comune și păstrați evidența lor dacă acest lucru vă poate ajuta să evitați neînțelegerile. Un Calculator de cost pentru îngrijirea la domiciliu vă poate ajuta să enumerați posibilele costuri legate de îngrijire; acesta nu poate ține cont de toate prețurile locale sau regulile de finanțare.

Regulile privind proprietatea, prestațiile sociale, impozitele, închirierea, asigurările, autoritatea de a lua decizii și plata rudelor diferă de la o țară la alta și, uneori, de la o regiune la alta. Nu presupuneți că mutarea în locuință schimbă automat dreptul de proprietate sau îi conferă cuiva autoritatea de a lua decizii. Dacă aceste aspecte sunt importante, consultați agenția locală relevantă sau un avocat, consultant financiar ori consilier în domeniul prestațiilor sociale calificat. Acest ghid nu constituie consultanță juridică sau financiară.

6. Pregătiți informațiile și mutarea

Asigurați-vă că persoanele implicate știu pe cine să contacteze și unde sunt păstrate informațiile esențiale. Cu acordul părintelui, adunați datele de contact actuale ale medicului și ale celorlalți profesioniști care oferă îngrijire, informații despre alergii sau alte aspecte importante legate de sănătate și detalii despre sprijinul deja existent. Păstrați informațiile private în siguranță și împărtășiți doar ce este necesar.

Înainte de ziua mutării:

• Confirmați transportul, ora și cine va ajuta la împachetare și despachetare.
• Dacă este posibil, pregătiți dormitorul și baia înainte de sosire.
• Etichetați sau aranjați obiectele folosite frecvent într-un mod pe care părintele îl consideră util.
• Stabiliți un plan simplu pentru mese, vizitatori și primele zile.
• Asigurați-vă că știți cum să contactați serviciile locale de urgență și pe cine să sunați dacă nu sunteți disponibil.

O Fișă cu informații de urgență pentru vârstnici vă poate ajuta să adunați contactele și detaliile importante. Verificați dacă informațiile sunt corecte și actualizați-le când se schimbă situația.

7. Faceți loc pentru adaptare

Primele zile pot părea neobișnuite, chiar dacă toată lumea a fost de acord cu mutarea. Pe cât posibil, păstrați unele rutine, obiecte familiare și legături sociale. Întrebați-vă părintele ce funcționează, în loc să presupuneți că tăcerea înseamnă că se simte bine. Puteți fi sincer și în legătură cu ceea ce vă este greu.

Stabiliți o dată la care să reevaluați aranjamentul după câteva săptămâni, apoi verificați periodic cum merg lucrurile. Discutați despre intimitate, rutinele gospodăriei, sarcinile de îngrijire și dacă cineva are nevoie de mai mult sprijin. Dacă nevoile se schimbă, întrebați un medic sau un serviciu local de îngrijire care sunt pașii următori. Dacă aranjamentul provoacă dificultăți continue, luați în considerare ce ajutor suplimentar sau ce alternative de locuire ar putea fi potrivite; discutarea opțiunilor face parte din planificare, nu înseamnă că ați eșuat.

O ultimă verificare rapidă

Înainte de mutare, asigurați-vă că ați discutat dorințele părintelui, ați evaluat locuința, ați împărțit responsabilitățile, ați planificat costurile și ați verificat regulile locale. După mutare, continuați să ascultați și adaptați planul împreună. Scopul nu este o rutină casnică perfectă, ci un aranjament respectuos, care să funcționeze atât pentru părintele dumneavoastră, cât și pentru cei care îl sprijină.