Cum țineți un jurnal de îngrijire și notițe de predare

Când mai multe persoane ajută la îngrijirea unui părinte, informațiile se pierd printre ele. O soră observă că tata a sărit de două ori peste prânz. Un vecin îl vede nesigur pe picioare la intrare. Îngrijitoarea plătită află că farmacia nu a livrat medicamentele. Fiecare detaliu pare mărunt, dar nimeni nu are imaginea completă, iar când medicul întreabă „Ați observat vreo schimbare?”, nimeni nu-și mai amintește exact.

Un jurnal de îngrijire rezolvă asta. Este o evidență simplă și comună a ceea ce s-a întâmplat în fiecare zi: ce ajutor s-a dat, ce s-a observat și ce trebuie urmărit. Nu necesită cunoștințe medicale, doar consecvență. Acest ghid explică de ce ajută un jurnal, ce să scrieți în el și cum să îl folosiți la predările dintre cei care ajută.

De ce să țineți un jurnal?

Medicii primesc informații mai bune

National Institute on Aging (NIA) sugerează să îi spuneți medicului despre schimbări precum vizitele la urgențe, consultațiile la specialiști și schimbările de apetit, somn, energie sau ale capacității de a face activitățile zilnice, cum ar fi spălatul. E greu să faceți asta din memorie, mai ales pe parcursul mai multor săptămâni. Cu un jurnal puteți spune „S-a trezit de patru ori noaptea săptămâna asta” în loc de „Cred că doarme prost”.

Toată familia știe același lucru

NIA recomandă un caiet de îngrijire comun, pe hârtie sau electronic, care să cuprindă informațiile esențiale, ca toți cei implicați să rămână informați. Jurnalul zilnic este partea vie a acestui caiet. Frații care locuiesc departe îl pot citi în loc să sune după vești, iar persoana care îngrijește în principal nu trebuie să repete aceeași poveste tuturor.

Predările devin mai sigure

Când cineva nou preia îngrijirea, chiar și pentru o după-amiază, trebuie să știe ce s-a întâmplat recent. Cu un jurnal, nu pornește de la zero.

Se văd tiparele

Schimbările mici sunt ușor de ratat de la o zi la alta, dar devin evidente după câteva săptămâni de notițe. Dacă observați devreme un tipar, îl puteți discuta mai repede cu specialistul potrivit.

Ce să notați

Păstrați însemnările scurte și bazate pe fapte. Câteva rânduri pe zi sunt de ajuns. Rubrici utile:

• Data, ora și cine scrie
• Mese și lichide: aproximativ ce și cât, eventuale schimbări de apetit
• Somn: cum a fost noaptea, somnul de peste zi
• Dispoziție și implicare: vesel, tăcut, confuz, neliniștit, vorbăreț
• Mobilitate: căzături, aproape-căzături sau nesiguranță la mers. Materialele STEADI ale CDC pentru familii încurajează discuția cu medicul despre riscul de cădere, așa că e util să notați chiar și împiedicările mici.
• Medicamente: dacă rutina obișnuită a fost respectată și eventualele probleme, cum ar fi rezerva pe terminate sau o doză uitată. Notați ce s-a întâmplat; nu modificați singuri dozele.
• Îngrijire personală: ajutor la spălat, îmbrăcat sau toaletă, dacă e cazul
• Vizite și programări: cine a venit, ce s-a discutat
• Orice lucru neobișnuit: simptome noi, dureri de care s-a plâns părintele, schimbări de comportament
• De urmărit: sunat la farmacie, programat la control de vedere, cumpărat lapte

Jurnalul zilnic de îngrijire, varianta noastră tipăribilă, și Generatorul de jurnal zilnic de îngrijire folosesc aceste rubrici, așa că trebuie doar să completați spațiile goale.

Ce să lăsați deoparte și cum să scrieți

Un jurnal este o evidență despre o persoană, care adesea îl poate citi. Scrieți cu respect, ca și cum părintele s-ar uita peste umărul vostru, pentru că s-ar putea să o facă.

• Descrieți, nu puneți diagnostice. „Azi după-amiază părea mai confuz ca de obicei, a întrebat de două ori ce zi e” este util. „Demența se agravează” nu este o concluzie pe care să o trageți voi.
• Rămâneți la fapte. Notați ce ați văzut și ce a spus părintele.
• Evitați comentariile despre familie. Jurnalul nu e locul pentru frustrările față de frați.
• Protejați intimitatea. Păstrați jurnalul într-un loc la care are acces doar echipa de îngrijire și vorbiți cu părintele despre cine îl vede.

Cum să îl țineți la zi

Jurnalele se abandonează atunci când par o corvoadă. Câteva moduri de a le păstra vii:

1. Țineți-l acolo unde se face îngrijirea. Un jurnal pe hârtie pe blatul din bucătărie sau un jurnal digital comun pe care îl are toată lumea în telefon.
2. Scrieți în fiecare zi la aceeași oră, de exemplu după cină sau la sfârșitul fiecărei vizite.
3. Folosiți același format. Căsuțele de bifat și rubricile scurte sunt mai rapide decât scrisul liber.
4. Faceți din el sarcina tuturor. Fiecare persoană care ajută, inclusiv îngrijitorii plătiți și rudele în vizită, adaugă un rând.
5. Recitiți-l săptămânal. Persoana care îngrijește în principal sau un frate de la distanță poate parcurge săptămâna și poate scoate în evidență ce merită discutat cu un medic sau cu restul familiei.

Pe hârtie sau digital?

Merg amândouă. Cel mai bun format este cel pe care familia voastră îl va folosi cu adevărat.

• Hârtia se potrivește unui părinte căruia îi place să citească și să adauge singur în jurnal și celor care ajută și nu se simt în largul lor cu aplicațiile. Păstrați-l într-un biblioraft cu un pix legat de el și fotografiați paginile în fiecare săptămână, ca rudele de departe să le poată vedea.
• Varianta digitală se potrivește familiilor împrăștiate în locuri diferite. Toată lumea poate adăuga notițe din telefon, fiecare însemnare are dată și oră, iar nimeni nu trebuie să vină până acolo ca să citească biblioraftul.

Multe familii le folosesc pe amândouă: un jurnal pe hârtie în casă, pentru cine e acolo, și un rezumat digital săptămânal pentru ceilalți. Dacă alegeți varianta digitală, verificați cine are acces și scoateți persoanele care nu mai au nevoie.

Notițele de predare: varianta scurtă pentru schimbul de tură

O notiță de predare este un rezumat rapid pentru următoarea persoană care preia îngrijirea, fie că e un frate care acoperă un weekend, cineva care oferă răgaz sau chiar voi, la întoarcerea dintr-o pauză. Ar trebui să se citească în două minute și să cuprindă:

• De data trecută: ce e nou sau diferit
• Planul de azi: programări, vizite, treburi
• Atenție la: ce are nevoie de atenție în plus
• De făcut: sarcinile rămase și cine se ocupă de ele
• Pe cine sunați: persoana principală de contact dacă apare ceva

Fișa de predare după vizită, varianta noastră tipăribilă, urmează această structură. Folosiți-o împreună cu jurnalul zilnic, nu în locul lui: jurnalul este evidența completă, notița de predare este titlul.

Folosirea jurnalului la consultații

Înainte de o consultație medicală, parcurgeți ultimele săptămâni din jurnal și treceți punctele principale pe Fișa de pregătire pentru programare: căzături, schimbări de apetit, probleme de somn sau îngrijorări noi. NIA sugerează să ordonați lista astfel încât primele trei sau patru îngrijorări cele mai importante să fie în față.

După consultație, adăugați în jurnal un scurt rezumat, inclusiv orice schimbare a medicamentelor. Actualizați și lista de medicamente a părintelui. Fișele de lucru ale NIA pentru cei care îngrijesc includ un tabel de evidență a medicamentelor, dacă vreți o evidență separată.

Începeți cu pași mici

Nu aveți nevoie de un sistem perfect din prima zi. Începeți cu un caiet și trei rubrici: ce s-a întâmplat, ce am observat și ce trebuie făcut. În câteva săptămâni veți vedea ce contează cel mai mult pentru părintele vostru și puteți adapta de acolo. Valoarea unui jurnal vine din faptul că îl țineți constant, nu din cât de elaborat este.