Îngrijirea unei persoane după un accident vascular cerebral: primele luni acasă

Întoarcerea acasă după un accident vascular cerebral (AVC) poate fi un moment binevenit, dar și o mare responsabilitate. Ruda dumneavoastră poate avea nevoie de ajutor cu activitățile de zi cu zi, programările și recuperarea, în timp ce dumneavoastră încă încercați să înțelegeți ce s-a schimbat. Recuperarea diferă de la o persoană la alta; nu există un calendar unic. Urmați planul de externare și sfaturile echipei de îngrijire a persoanei. Acest articol oferă informații generale, nu sfaturi medicale.

Cum pot arăta primele luni

Primele zile și săptămâni: De obicei, accentul se pune pe acomodarea acasă, respectarea planului de externare și identificarea ajutorului necesar. Ruda dumneavoastră poate avea programări la specialiști în recuperare, precum un fizioterapeut, un terapeut ocupațional sau un logoped. Echipa vă poate explica ce activități sunt potrivite și cum să oferiți ajutor în siguranță. Dacă nu știți pe cine să contactați, cereți spitalului sau serviciului local de sănătate să vă indice o persoană de contact sau să vă ofere un plan de îngrijire în scris.

Săptămânile următoare: Rutinele pot deveni mai clare pe măsură ce aflați ce activități poate face ruda dumneavoastră fără ajutor și în ce situații îi este util sprijinul. Recuperarea poate presupune exersarea activităților de zi cu zi, a mișcării, comunicării sau gândirii. Tipul și nivelul de sprijin pot varia în timp. Ghidul NICE descrie recuperarea după AVC ca fiind adaptată nevoilor și obiectivelor fiecărei persoane, echipa evaluând progresul și ajustând sprijinul când este necesar (Ghidul NICE privind recuperarea după AVC).

În lunile următoare: Unele persoane continuă să progreseze, în timp ce altele se confruntă cu dificultăți persistente sau au nevoie de sprijin suplimentar. Pot apărea mai clar dificultăți noi atunci când persoana încearcă mai multe activități acasă sau în comunitate. Informați echipa de îngrijire despre schimbări și întrebați ce obiective sunt realiste în acest moment. Recuperarea nu este întotdeauna constantă, așa că o zi dificilă nu înseamnă neapărat că progresul s-a oprit.

Stabiliți o rutină zilnică ușor de urmat

O rutină simplă poate ușura organizarea îngrijirii și o poate ajuta pe ruda dumneavoastră să știe la ce să se aștepte. Planificați ținând cont de preferințele și energia persoanei, precum și de recomandările specialiștilor, fără să încercați să umpleți fiecare oră.

• Păstrați într-un singur loc datele de contact importante, programările și planul de externare. Lista pentru externarea din spital vă poate ajuta să vă organizați întrebările și sarcinile de urmărire.
• Stabiliți cine va ajuta cu mesele, îngrijirea personală, transportul, treburile casnice și programările. Un program săptămânal de îngrijire poate clarifica responsabilitățile familiei și ale celorlalți ajutoare.
• Notați schimbările sau întrebările pentru echipa de îngrijire. Un jurnal zilnic de îngrijire vă poate ajuta să consemnați ce s-a întâmplat, ce sprijin a fost oferit și ce doriți să întrebați. Notați faptele și, pe cât posibil, împărtășiți aceste însemnări cu acordul persoanei.
• Rugați echipa de recuperare să vă arate cum să ajutați cu orice activitate care nu vi se pare sigură. Nu improvizați când vine vorba de transferuri, exerciții sau alte tehnici.

Planificați pauze. Oboseala poate influența cât de multe poate face o persoană într-o anumită zi. Urmați recomandările echipei de îngrijire cu privire la activitate și odihnă și spuneți-le dacă oboseala îngreunează îngrijirea de zi cu zi.

Oferiți sprijin în activitățile zilnice fără să preluați totul

Un AVC poate afecta mișcarea, echilibrul, comunicarea, memoria, dispoziția sau capacitatea de a înghiți. Efectele diferă mult de la o persoană la alta, iar unele pot să nu fie evidente pentru vizitatori. Acordați-i rudei dumneavoastră timp să răspundă și, când este potrivit, întrebați-o cum ar dori să fie ajutată. Oferiți-i posibilitatea de a alege și încurajați-o să facă singură părțile unei activități pe care le poate gestiona în siguranță.

Dacă vorbirea sau înțelegerea sunt afectate, încercați să alegeți un loc liniștit, să folosiți propoziții scurte și să puneți câte o întrebare pe rând. Așteptați răspunsul în loc să răspundeți în locul persoanei. Cereți logopedului să vă recomande strategii potrivite nevoilor acesteia.

Dacă persoana are dificultăți la masă, când bea sau când înghite, cereți echipei de îngrijire instrucțiuni adaptate situației sale. Nu modificați textura alimentelor sau consistența lichidelor decât la recomandarea unui specialist calificat. Informați echipa dacă observați tuse sau alte dificultăți în timpul meselor. Aceasta vă poate spune dacă este necesară o evaluare.

Administrați medicamentele numai conform prescripției și întrebați medicul sau farmacistul dacă instrucțiunile nu sunt clare, o doză a fost omisă sau un medicament pare să provoace o problemă. Nu întrerupeți și nu modificați un medicament fără să discutați cu medicul care l-a prescris. O listă scrisă a medicamentelor îi poate ajuta pe membrii familiei și pe specialiști să fie la curent.

Faceți locuința mai sigură

Înainte de externare sau cât mai curând după aceea, întrebați dacă un terapeut ocupațional sau un alt specialist potrivit poate evalua locuința. Este posibil să fie nevoie de modificări în baie, dormitor, pe scări sau la intrări. Urmați recomandările privind echipamentele și deplasarea în siguranță; nu cumpărați și nu folosiți echipamente fără să verificați dacă sunt potrivite pentru persoana respectivă.

Reduceți riscul de împiedicare în activitățile de zi cu zi, păstrând căile de trecere libere, fixând covoarele care alunecă, dacă este cazul, și așezând la îndemână obiectele folosite frecvent. Verificați dacă iluminatul este suficient, mai ales pe traseele folosite noaptea. Asigurați-vă că ruda dumneavoastră vă poate chema în ajutor dacă se află singură într-o încăpere. Lista de siguranță în casă vă poate ajuta să verificați locuința, dar nu înlocuiește o evaluare individuală.

Știți când să cereți ajutor

Sunați imediat la numărul local de urgență dacă ruda dumneavoastră prezintă brusc semne care ar putea indica un alt AVC. Acestea pot include slăbiciune sau amorțeală apărute brusc—mai ales pe o singură parte a corpului—dificultăți de vorbire sau de înțelegere, probleme de vedere, pierderea echilibrului sau o durere de cap severă, fără o cauză cunoscută. Chiar dacă simptomele se ameliorează, tratați situația ca pe o urgență. Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA descriu semnele obișnuite de avertizare ale AVC-ului și subliniază importanța intervenției rapide (CDC: Semnele și simptomele AVC-ului). Apelați serviciul de urgență din țara dumneavoastră; numerele și serviciile diferă în funcție de locul în care vă aflați.

Pentru probleme care nu constituie o urgență imediată, contactați medicul persoanei sau echipa de recuperare. Printre exemple se numără o dificultate nouă sau agravată de mișcare, comunicare, alimentare sau hidratare; căderi repetate; durere care împiedică activitățile zilnice; sau o schimbare vizibilă a dispoziției, somnului ori comportamentului. Cereți ajutor medical de urgență dacă nu sunteți sigur că o schimbare poate aștepta. Păstrați datele de contact pentru urgențe într-un loc ușor de găsit și spuneți-le ajutoarelor care vin în vizită unde se află.

Aveți grijă și de dumneavoastră

Îngrijirea poate presupune efort fizic, îngrijorare și somn întrerupt. Nu trebuie să vă ocupați singur de toate. Cereți ajutor concret familiei sau prietenilor—de exemplu, să pregătească o masă, să stea cu ruda dumneavoastră în timpul unei programări sau să se ocupe regulat de un drum necesar. Dacă nevoile de îngrijire cresc, întrebați serviciul local de sănătate sau de asistență socială ce evaluări, servicii comunitare sau opțiuni de înlocuire temporară a îngrijitorului sunt disponibile în zona dumneavoastră.

Fiți atent la propriile limite. Dacă vă simțiți în mod constant epuizat, copleșit sau incapabil să vă ocupați de sarcinile esențiale, discutați cu o persoană de încredere sau cu un specialist în sănătate. Planificați pauze, chiar dacă sunt scurte, și, pe cât posibil, păstrați activitățile care vă ajută să vă simțiți dumneavoastră înșivă. Împărtășiți planul cu toți cei care vă ajută, astfel încât să aveți într-adevăr cine să vă înlocuiască atunci când luați o pauză.

Primele luni sunt o perioadă de adaptare pentru amândoi. Continuați să puneți întrebări, împărtășiți observațiile cu echipa de îngrijire și revizuiți planul pe măsură ce se schimbă nevoile. Rutinele simple și practice pot contribui la siguranță și independență, lăsând totodată loc pentru preferințele persoanei și pentru starea dumneavoastră de bine.