Prevenirea căderilor la persoanele vârstnice: listă de verificare pentru îngrijitori

O cădere poate afecta atât încrederea în sine, cât și siguranța fizică. Nu puteți elimina orice risc, dar puteți face mișcările de zi cu zi mai sigure și puteți observa din timp schimbările. Începeți cu prioritățile persoanei: întrebați ce i se pare dificil sau îngrijorător și faceți schimbările împreună, fără să preluați controlul.

Riscurile de cădere se pot schimba în timp. Merită să observați o situație în care persoana era cât pe ce să cadă, schimbările în mers sau ezitarea tot mai mare pe scări, chiar dacă nu s-a produs nicio vătămare. Organizația Mondială a Sănătății explică faptul că mai mulți factori pot contribui la căderi, așa că prevenirea presupune adesea să priviți mai multe aspecte ale vieții de zi cu zi (OMS: Căderile).

O listă practică pentru locuință și rutinele zilnice

Parcurgeți împreună locuința, într-un moment liniștit. Întrebați persoana în vârstă unde se simte cel mai nesigură și verificați traseele pe care le folosește cel mai des: de la pat la baie, de la bucătărie la masă și intrările sau scările.

Eliberați căile de acces

• Îndepărtați de pe traseele de mers covoarele care alunecă, cablurile întinse, obiectele dezordonate și alte obstacole de care se poate împiedica. Dacă un covor trebuie să rămână, cereți sfatul unui terapeut ocupațional din zonă sau al altui specialist relevant pentru a afla ce soluții sunt mai sigure.
• Păstrați obiectele folosite frecvent la îndemână. Evitați să depozitați lucrurile esențiale la înălțime sau în locuri unde persoana trebuie să se aplece, să se întindă ori să se urce.
• Asigurați-vă că scările și holurile sunt ușor de traversat. Verificați ca balustradele să fie bine fixate și să nu fie blocate de obiecte.
• Folosiți o iluminare care face treptele și diferențele de nivel ușor de observat, inclusiv noaptea. Puneți o sursă de lumină la îndemână, lângă pat.

Facilitați activitățile de zi cu zi

• Verificați ca suprafețele din baie și de la intrări să nu rămână ude sau alunecoase. Cereți sfatul unui profesionist din domeniul sănătății cu privire la barele de sprijin sau la alte echipamente potrivite, în loc să încercați să ghiciți ce s-ar potrivi.
• Alegeți încălțăminte stabilă, care se potrivește bine, se închide sigur și are talpa aderentă. Evitați mersul în șosete pe pardoseli alunecoase.
• Păstrați un telefon sau un alt mijloc de a cere ajutor la îndemână, mai ales când persoana este singură.
• Planificați tranzițiile fără grabă. Dacă persoana se simte nesigură când se ridică sau merge, faceți o pauză și lăsați-o să-și stabilească ritmul. Întrebați un profesionist din domeniul sănătății ce fel de sprijin este potrivit.

Puteți folosi Lista de siguranță în casă pentru vârstnici pentru a organiza verificarea fiecărei încăperi. Institutul Național pentru Îmbătrânire recomandă, de asemenea, verificarea pericolelor din locuință, a vederii și a medicamentelor, ca parte a prevenirii căderilor (NIA: Căderile și fracturile la adulții în vârstă).

Observați schimbările și cereți o evaluare

Urmăriți tiparele, fără să așteptați o cădere gravă. Notați situațiile în care persoana era cât pe ce să cadă, dificultățile noi de a sta în picioare sau de a merge, sprijinirea de mobilă, evitarea activităților sau nevoia de mai mult ajutor pentru sarcinile zilnice. O schimbare a încrederii în sine poate fi importantă chiar dacă persoana nu s-a rănit.

Programați o discuție cu medicul persoanei sau cu un alt profesionist potrivit din domeniul sănătății dacă a avut loc o cădere, au existat situații repetate în care persoana era cât pe ce să cadă, s-a observat o schimbare a echilibrului sau a mersului ori a apărut o nouă îngrijorare legată de siguranța zilnică. Întrebați dacă ar fi utilă o evaluare a mobilității, vederii, auzului, încălțămintei, problemelor de sănătate sau medicamentelor. Unele medicamente pot contribui la amețeli sau la nesiguranța în mers, dar nu opriți și nu modificați tratamentul fără sfatul medicului care l-a prescris sau al farmacistului.

Întrebați ce tipuri de activitate sunt sigure și potrivite pentru persoană. Menținerea activității poate susține forța și echilibrul, însă activitatea potrivită depinde de situația fiecăruia. Un medic, un fizioterapeut sau un alt specialist calificat vă poate ajuta să planificați o abordare adecvată. Nu încurajați persoana să încerce exerciții sau echipamente cu care nu este familiarizată, fără îndrumare.

Pentru o consultație, aduceți exemple concrete: când a avut loc căderea sau situația în care persoana era cât pe ce să cadă, ce făcea și dacă în ziua respectivă ceva părea diferit. Evidența căderilor vă poate ajuta să consemnați aceste informații, iar o fișă de pregătire pentru programare vă poate ajuta să vă organizați întrebările.

Ce trebuie să faceți după o cădere

Mai întâi, verificați dacă persoana răspunde și dacă există un pericol imediat. Nu vă grăbiți să o ridicați dacă este posibil să fie grav rănită sau dacă ridicarea ar putea să vă rănească pe oricare dintre voi. Sunați la numărul local de urgență dacă este grav rănită, nu se poate ridica, are dureri puternice sau sângerează, pare brusc confuză ori suspectați o vătămare gravă. Dacă nu sunteți sigur ce să faceți, contactați serviciile medicale locale de urgență pentru îndrumare.

Dacă s-a lovit la cap sau apar simptome îngrijorătoare după cădere, cereți rapid sfatul unui profesionist din domeniul sănătății. Chiar dacă nu există o vătămare evidentă, informați medicul sau echipa de îngrijire despre cădere, mai ales dacă nu este prima sau dacă mersul persoanei s-a schimbat. Urmați recomandările locale privind serviciile de urgență și cele de sănătate; răspunsul potrivit poate depinde de împrejurări.

După ce situația imediată este sigură, notați data și ora, locul în care s-a produs căderea, ce făcea persoana, orice vătămare sau simptom și pe cine ați contactat. Cu acordul persoanei, împărtășiți notițele cu familia sau personalul de îngrijire. Generatorul de jurnal zilnic de îngrijire vă poate ajuta să păstrați observațiile într-un singur loc.

Pe măsură ce nevoile se schimbă: păstrați flexibilitatea planului

Dacă persoana nu a căzut, dar observați noi pericole sau ezitare, începeți cu o discuție și o verificare a locuinței. Dacă a avut loc o cădere sau mobilitatea s-a schimbat, cereți sfatul unui specialist și stabiliți împreună pașii practici de urmat. Dacă numărul căderilor sau nevoia de sprijin continuă să crească, întrebați echipa de îngrijire dacă ar fi potrivită o evaluare a locuinței sau asistență suplimentară. Acestea sunt sugestii utile, nu etape fixe: nevoile oamenilor diferă, iar schimbările nu urmează un traseu previzibil pentru toată lumea.

Revedeți planul după o cădere, o schimbare a stării de sănătate sau a rutinei, o mutare ori introducerea unor echipamente noi. Asigurați-vă că persoanele care ajută știu ce sprijin preferă persoana, cum pot lua legătura cu familia sau echipa de îngrijire și ce să facă dacă apare o problemă. Un Program săptămânal de îngrijire comun poate ajuta la împărțirea verificărilor și a sarcinilor practice.

Aveți grijă și de dumneavoastră

Prevenirea căderilor este mai ușor de susținut atunci când responsabilitatea este împărțită. Rugați rudele, prietenii sau îngrijitorii plătiți să preia sarcini concrete, cum ar fi verificarea unei lumini, însoțirea persoanei la o programare sau menținerea căilor de acces libere. Implicați persoana în decizii și respectați-i intimitatea și independența pe cât posibil.

Dacă începeți să vă simțiți epuizat sau vă îngrijorează faptul că trebuie să fiți mereu disponibil, spuneți-i unei persoane de încredere și întrebați echipa de îngrijire sau serviciile locale de sprijin ce ajutor este disponibil. O pauză face parte dintr-un plan de îngrijire sustenabil, nu este un eșec. Schimbările mici, stabilite de comun acord, și comunicarea clară pot ajuta persoana în vârstă să se simtă mai în siguranță, fără ca locuința să pară plină de restricții.