Îngrijirea unui adult în vârstă cu diabet

Îngrijirea unei persoane în vârstă cu diabet presupune adesea un echilibru între ajutorul practic, companie și atenția la schimbări. Unele persoane se descurcă singure cu majoritatea sarcinilor; altele au nevoie de sprijin pentru mese, programări, medicamente sau verificarea glicemiei. Nu există un parcurs sau un calendar valabil pentru toată lumea. Întrebați persoana ce este important pentru ea și colaborați cu profesionistul din domeniul sănătății pentru a alcătui un plan adaptat stării de sănătate, capacităților și preferințelor sale.

Cum se poate schimba îngrijirea în timp

Îngrijirea diabetului nu urmează etape previzibile. Nevoile unei persoane în vârstă pot rămâne neschimbate mult timp, se pot modifica treptat sau se pot schimba rapid după o boală, o cădere ori o spitalizare. Diabetul poate apărea și alături de alte afecțiuni, de schimbări ale memoriei, vederii sau mobilității, precum și de niveluri diferite de sprijin din partea familiei. Organizația Mondială a Sănătății descrie diabetul drept o afecțiune cronică ce necesită îngrijire continuă; detaliile acestei îngrijiri trebuie adaptate fiecărei persoane (OMS: Diabetul).

Când nevoile sunt stabile, persoana poate dori în principal ajutor pentru organizarea programărilor, cumpărături sau menținerea unei rutine. Cereți-i acordul înainte de a prelua sarcini pe care le poate și dorește să le facă singură. Stabiliți împreună ce fel de sprijin este binevenit și când să reevaluați înțelegerea.

Când este nevoie de mai mult ajutor, sarcinile de zi cu zi pot deveni mai dificile. De exemplu, persoana poate avea probleme să-și amintească programările, să pregătească mesele, să citească instrucțiunile sau să se deplaseze în siguranță. Oferiți-i opțiuni concrete, în loc să presupuneți de ce are nevoie. Un clinician poate reevalua planul de îngrijire dacă starea de sănătate, capacitățile sau situația de zi cu zi a persoanei s-au schimbat.

În timpul unei boli sau după o spitalizare, rutina și nevoile de îngrijire se pot schimba. Înainte ca persoana să se întoarcă acasă, cereți echipei de îngrijire instrucțiuni clare, inclusiv pe cine să contactați dacă aveți întrebări și ce să faceți dacă persoanei i se face rău. Nu modificați medicamentele pentru diabet și nu luați singuri decizii privind tratamentul. Dacă instrucțiunile nu sunt clare sau par greu de urmat, contactați clinicianul care a prescris tratamentul sau farmacistul.

Cum puteți face îngrijirea de zi cu zi mai ușor de gestionat

O rutină previzibilă, dar flexibilă, poate fi de ajutor fără ca ziua persoanei să pară o listă de reguli. Cu acordul ei, puteți:

• Să organizați mesele, programările și alte activități zilnice ținând cont de preferințele obișnuite ale persoanei.
• Să păstrați datele de contact ale echipei de îngrijire și planul actual de îngrijire într-un loc ușor accesibil celor care o ajută.
• Să organizați transportul sau să însoțiți persoana la programări, dacă dorește acest sprijin.
• Să notați întrebările și observațiile pe care să le discutați cu clinicianul.
• Să verificați dacă amenajarea locuinței ușurează sarcinile zilnice, inclusiv prin iluminare bună, culoare libere și acces la obiectele folosite frecvent.

Nu impuneți o dietă specială, nu restricționați alimentele și nu faceți presupuneri despre ce ar trebui să mănânce persoana. Cereți sfatul clinicianului sau al unui dietetician calificat, care să țină cont de starea de sănătate, cultura, preferințele și resursele persoanei. Dacă se schimbă apetitul, obiceiurile alimentare sau capacitatea de a pregăti mâncarea, informați echipa de îngrijire.

Dacă persoana își verifică glicemia acasă, urmați planul primit. Ajutați-o doar cu sarcinile pentru care dorește sau are nevoie de sprijin și nu interpretați valorile și nu modificați îngrijirea fără îndrumarea potrivită. Un Generator de jurnal zilnic de îngrijire poate ajuta membrii familiei să noteze observații și întrebări; un Jurnal de glicemie poate fi util dacă echipa de îngrijire a cerut să fie notate valorile.

În privința medicamentelor, urmați instrucțiunile actuale ale medicului prescriptor sau farmacistului. Păstrați o listă actualizată a medicamentelor și alergiilor și întrebați echipa de îngrijire ce trebuie făcut dacă se omite o doză, persoana nu poate mânca în mod obișnuit sau i se face rău. Nu ghiciți niciodată doza și nu administrați o doză dublă decât dacă un profesionist calificat vă spune în mod expres să procedați astfel.

Siguranță și semne de avertizare

Unele persoane cu diabet pot avea glicemia scăzută, mai ales dacă folosesc anumite medicamente pentru diabet. Printre semne se pot număra transpirația, tremuratul, foamea, amețeala, slăbiciunea, dificultățile de concentrare sau confuzia. Aceste semne pot avea și alte cauze, iar simptomele pot fi mai puțin evidente la o persoană în vârstă. Urmați planul de îngrijire al persoanei și cereți sfatul clinicianului dacă episoadele se repetă sau nu sunteți sigur ce se întâmplă. NHS explică semnele glicemiei scăzute și când trebuie solicitat ajutor (NHS: Glicemie scăzută).

Dacă persoana este inconștientă, are o convulsie sau nu poate înghiți în siguranță, tratați situația ca pe o urgență. Sunați la numărul local de urgență. Nu dați mâncare sau băutură unei persoane inconștiente sau care nu poate înghiți.

Glicemia ridicată poate provoca simptome precum sete accentuată, nevoia de a urina mai des, oboseală sau vedere încețoșată. Discutați cu un clinician despre simptomele noi sau care se agravează. Solicitați urgent ajutor medical dacă persoanei îi este foarte rău, devine neobișnuit de somnolentă sau confuză, vomită în mod repetat ori respiră profund sau rapid. Urmați recomandările locale pentru urgențe și planul de îngrijire al persoanei, în loc să încercați să gestionați acasă un episod grav. NHS descrie și simptomele glicemiei ridicate (NHS: Glicemie ridicată).

Contactați fără întârziere clinicianul persoanei dacă observați o schimbare importantă față de starea ei obișnuită, valori scăzute sau ridicate repetate, o rană sau o leziune nouă ori schimbări ale alimentației, consumului de lichide, vederii, mersului sau memoriei. Întrebați din timp pe cine să contactați în afara programului obișnuit al clinicii. Dacă schimbarea este bruscă sau gravă, apelați serviciile locale de urgență.

Colaborarea cu echipa de îngrijire

În funcție de serviciile disponibile la nivel local și de nevoile individuale, echipa de îngrijire a persoanei poate include un clinician de medicină primară, un specialist în diabet, o asistentă medicală, un farmacist, un dietetician sau un specialist în îngrijirea picioarelor. Persoana în vârstă ar trebui implicată în decizii atât cât dorește și poate. Dacă își dă acordul, întrebați dacă puteți participa la programări sau primi informații despre îngrijirea sa.

Întrebări utile:

• Care sunt obiectivele principale ale planului actual de îngrijire a diabetului?
• Ce simptome ar trebui să ne determine să sunăm și care necesită ajutor de urgență?
• Ce ar trebui să facem dacă persoana este bolnavă, mănâncă mai puțin sau nu își poate urma rutina obișnuită?
• Pe cine ar trebui să contactăm dacă avem întrebări despre medicamente sau monitorizarea la domiciliu?
• Ar trebui să ținem cont în plan de schimbări ale mobilității, vederii, memoriei sau capacității de a se descurca în viața de zi cu zi?

Păstrați notițe scurte și factuale: ce s-a schimbat, când s-a întâmplat, ce a spus persoana și ce măsuri ați luat. O Listă de contacte a echipei de îngrijire vă ajută să păstrați la un loc numerele importante. O Listă de siguranță în casă pentru vârstnici vă poate ajuta pe dumneavoastră și familia să analizați riscurile practice din locuință, fără să tratați fiecare pericol ca pe o criză.

Aveți grijă și de dumneavoastră, în calitate de îngrijitor

Sprijinirea unei persoane pe termen lung poate fi obositoare, mai ales când membrii familiei au programe diferite sau locuiesc departe unii de alții. Stabiliți ce sarcini vă puteți asuma în mod realist și cereți-le celorlalți să preia responsabilități concrete, cum ar fi transportul, cumpărăturile sau însoțirea persoanei la o programare. Un plan comun poate reduce mesajele repetate și vă poate ajuta să observați mai ușor lipsurile de sprijin.

Nu trebuie să fiți disponibil în fiecare oră pentru a fi un membru de familie grijuliu. Faceți-vă timp pentru somn, muncă, relații și activități care vă ajută să vă refaceți. Dacă vă simțiți copleșit în mod constant, izolat sau incapabil să vă gestionați responsabilitățile, discutați cu o persoană de încredere și întrebați un serviciu local de sănătate sau comunitar despre sprijinul pentru îngrijitori ori opțiunile de îngrijire de înlocuire. Cereți ajutor din timp, înainte ca situația să devină imposibil de gestionat.

O îngrijire bună nu înseamnă să faceți totul singur. Înseamnă să respectați alegerile persoanei în vârstă, să știți când să cereți îndrumare profesională și să construiți o rețea practică de sprijin pentru amândoi.